Negocieri europene: Cum participăm la procesul de luare a deciziei în instituţiile UE

26/11/2007 - 14/12/2007 Tarif: 0 lei
Tarif plată anticipată: 0 lei
Termen înscriere: 16/11/2007
Termen plată anticipată: //
Inscriere incheiata
>>
>>
>>
>>
>>
>>

CONTACT

Pe aceeași tema

Contextul
După cum este bine ştiut, România participă, în calitatea sa de stat membru, la luarea deciziilor în toate instituţiile europene. În Consiliul de Miniştri, pregătirea dosarelor care se decid în Comitetele la nivel înalt şi în COREPER se face în working parties, în total fiind înregistrate circa 180 de grupuri de lucru. Pentru fundamentarea proiectelor legislative comunitare, înalţi oficiali, precum şi funcţionari publici desemnaţi de către statele membre, expun puncte de vedere şi negociază poziţii în acest structuri, respectând conduita şi practicile specifice în aceste cazuri.  În Comisia Europeană, reprezentanţii statelor membre participă la diferitele comitete, denumite generic „comitologie”.

Oricare ar fi nivelul de reprezentare şi instituţia europeană la care ne referim, contribuţia României la procesul de luare a deciziilor se realizează prin reprezentanţii ei. O parte importantă a misiunii pe care aceştia o au de îndeplinit se referă la negocierea poziţiilor pe care le susţin, iar simpla lor prezenţă la întâlnirile de lucru nu garantează succesul misiunii. Pentru aceasta, persoanele desemnate trebuie să posede un număr important de abilităţi şi competenţe profesionale şi personale, care să le susţină demersurile.
Nevoia organizării unor cursuri cu această tematică are un caracter prioritar, dacă  ne gândim la considerentele expuse mai sus şi ţinem seama de lipsa de experienţă a administraţiei române în practicile europene.

 

Beneficiarii
Participanţii provin din cadrul ministerelor şi au responsabilităţi în relaţia cu Uniunea Europeană. Aceştia fie se pregătesc să îndeplinească, fie îndeplinesc deja misiuni de reprezentare.
 
Obiectivele cursului
La finalul cursului, participanţii vor fi familiarizaţi cu regulile care funcţionează în instituţiile europene, cu tehnicile de negociere, cu abilităţile de comunicare şi socializare necesare, cu pregătirea unei intervenţii şi cu susţinerea unei poziţii.

De asemenea, participanţii vor fi experimentat personal utilizarea abilităţilor necesare în simularea unui proces de negociere reuşit.

Programul este compus din două părţi. Prima parte consolidează cadrul european al luării deciziilor în instituţiile europene şi practicile de negociere, abordate din perspectiva teoretică şi principială. A doua parte se desfăşoară pe grupe de lucru şi urmăreşte simularea unor negocieri, utilizând studii de caz şi jocuri de rol. Fiecare grupă beneficiază de câte un trainer pe durata componentei practice a cursului.
Cursul se bazează pe învăţarea empirică şi urmăreşte să creeze un mediu interactiv de comunicare pe parcursul întregului curs.
Detaliile privind desfăşurarea în Bucureşti şi programul detaliat urmează a fi comunicate ulterior participanţilor.  
Cursul de desfăşoară în limba engleză.

Cursul este susţinut de o echipă de experţi europeni, compusă din:

  • John Hemery, Director, Center for Political and Diplomatic Studies (CPDS)
  • Sir Colin Budd, Commissioner of the Commission on Racial Equality, and Chair of the Liberal Democrats Working Group on Europe
  • Antony Vinall, Associate of Gplus, the European strategy and policy consultants based in London and Brussels
Organizatori
Programul este organizat de Institutul European din România în parteneriat cu British Council.
 
Despre luarea deciziilor în Consiliul UE
 

Adelina Băleanu

 

Consiliul European este organizat pe mai multe nivele ierarhice şi conţine diferite structuri orizontale. Pe orizontală, Consiliul se poate întruni în nouă formaţiuni (configuraţii tehnice) diferite, organizate pe domenii de politică: 1-cultură, educaţie şi tineret, 2- agricultură şi pescuit, 3- economie şi finanţe, 4- mediu, 5 -JAI, 6- transport, telecomunicaţii, industrie şi energie, 7- cercetare, piaţa internă, consumatori şi turism, 8- muncă, sănătate şi afaceri sociale, 9- afaceri generale, relaţii externe, buget şi dezvoltare.
Pe verticală, Consiliul este format din trei nivele: nivelul de bază reprezentat de grupurile de lucru (working parties), Comitetul reprezentanţilor permanenţi (COREPER) şi Comitetele la nivel înalt.
Grupurile de lucru - circa 170 ca număr - se constituie din reprezentanţi ai guvernelor naţionale la nivel de experţi pe diferite domenii şi provin fie din Reprezentanţele permanente ale statelor membre la Bruxelles, fie din ministerele şi agenţiile naţionale. Comisia Europeană este şi ea reprezentată în grupurile de lucru, pentru a prezenta, explica şi susţine propunerile legislative.
COREPER este compus din două structuri, fiecare având în responsabilitate anumite politici şi diferite proceduri:

  • COREPER I, format din ambasadorii statelor membre la Bruxelles, responsabil pentru chestiuni politice, financiare şi de politică externă
  • COREPER II, format din adjuncţii reprezentanţilor permanenţi ai statelor membre la Bruxelles, responsabil pentru piaţa internă, domeniile mai tehnice ale politicilor şi procedura de conciliere în co-decizie.

Comitetele la nivel înalt sunt constituite pe domenii de politică (agricultură, comerţ, muncă, cercetare, PESC, EURO, Pilonul III) şi sunt compuse din miniştrii de resort din statele membre.

Pe fiecare din aceste nivele, structurile respective constituite sunt implicate în procesul de luare a deciziilor.

Pe scurt, traseul parcurs de o propunere legislativă în Consiliul UE este următorul.  Propunerea sau dosarul este mai întâi discutată în Grupul de lucru corespunzător, într-una sau mai multe întâlniri.
Dacă membrii Grupului de lucru ajung la un acord asupra tuturor chestiunilor din dosar, atunci structurile la nivel superior nu mai discută pe acest subiect, iar dosarul se înscrie pe agenda proximei întâlniri a Comitetului la nivel ministerial la chestiuni de tipul A. Toate dosarele cu această menţiune nu se mai discută şi se votează la începutul întâlnirii. Dacă membrii Grupului de lucru nu au ajuns la un acord în toate chestiunile, atunci dosarul se trimite pe linia ierarhic superioară la una dintre cele două formaţiuni ale COREPER. Dacă în COREPER dosarul primeşte acordul tuturor părţilor, acesta se înscrie ca o chestiune de tip A pe agenda întâlnirii miniştrilor de resort şi se adoptă fără a mai fi discutată.
Dosarul intră în categoria B dacă nici Grupul de lucru şi nici COREPER nu au ajuns, fiecare, la un acord deplin asupra dosarului respectiv. În acest caz, dosarul se înscrie la tipul B pe agenda Comitetului la nivel înalt şi urmează să fie discutat de miniştrii de resort din statele membre.
Dacă dosarului respectiv i se aplică procedura de co-decizie, procesul legislativ nu se încheie după ce Consiliul a luat decizia la nivelul miniştrilor.  Procedura de co-decizie aduce la masa negocierilor un partener cu drept de veto, acesta fiind Parlamentul European (PE).
Implicarea PE în procedura de co-decizie face mult mai dificilă încheierea negocierilor la nivelul grupurilor de lucru şi al comitetelor în Consiliu. Se consideră adoptată o propunere a Consiliul după prima lectură (first reading), numai dacă în acest proces au fost luate în considerare toate amendamentele propune de PE. În caz contrar, se adoptă aşa numita “poziţie comună”, iar procesul legislativ se reia în Consiliu. După o a treia lectură, se constituie Comitetul de conciliere.
Grupurile de lucru şi COREPER au cel mai adesea sarcina de a gestiona dosarele supuse co-deciziei, în timp ce Comitetele miniştrilor participă foarte rar în a doua lectură şi în negocierile din comitetele de conciliere.

Grupurile de lucru şi comitetele joacă un rol foarte important în procesul de luare a deciziilor în Consiliul UE. Potrivit cercetărilor efectuate de Häge (2007) pe câteva sute de  propuneri legislative, o mare parte din legislaţia adoptată de Consiliu nu ajunge să fie discutată de miniştrii de resort şi este de fapt discutată şi adoptată de reprezentanţii statului membru în grupurile de lucru şi în COREPER.
Statistic, dosarele discutate numai în grupurile de lucru şi în COREPER sunt fie propuneri legislative foarte complexe, fie dintre cele care au mai puţină acuitate sau importanţă pentru statul membru. Cazurile în care decizia este luată la nivel politic se referă mai ales la dosarele în care statele membre doresc să susţină o anumită poziţie.


Frank M. Häge (2007), “Committee Decision-making in the Council of the European Union”, European Union Politics, SAGE Publications

 

There are no events on this topic.
Nu sunt publicatii pe aceasta tema.
Documente disponibile

Alte editii

Nu sunt inregistrari.